New York Café

Deschisă în 1894 la parterul palatului unei companii de asigurări și numită în mod curent cea mai frumoasă cafenea din lume — o afirmație față de care nu încearcă absolut deloc să fie modestă.

Marmură, auriu, tavane cu fresce, coloane răsucite, candelabre și un mezanin unde, acum un secol, scriitorii revistei Nyugat primeau cerneală, hârtie și mâncare ieftină și erau lăsați în pace cât voiau. Povestea că dramaturgul Ferenc Molnár ar fi aruncat cheile cafenelei în Dunăre în seara deschiderii, ca să nu se poată închide niciodată, e aproape sigur înfrumusețată și se repetă fiindcă se potrivește.

A avut un secol XX mai dur decât sugerează starea ei actuală: bombardată în război, folosită ca magazin de articole sportive în comunism și readusă la forma asta abia în 2006.

Ce plătești e sala, și e scumpă după orice standard budapestan. De obicei e coadă, uneori lungă, iar mâncarea nu e motivul pentru care vine cineva. Dacă târgul merită sau nu depinde complet de cât îți face sala — iar pentru mulți, face foarte mult.

Dacă vrei prăjitura fără teatru, o cofetărie la două străzi vinde același tort Dobos la o treime din preț.