Ruin bars, explicate

De unde au apărut

Vechiul Cartier Evreiesc — districtul VII — era una dintre cele mai dense zone ale orașului înainte de război, iar mare parte din el nu și-a mai revenit după. Prin anii '90, blocuri întregi de imobile de secol XIX construite în jurul unor curți interioare stăteau goale și condamnate structural, într-o zonă la câțiva pași de centru.

În 2002, un grup a deschis un bar în interiorul unuia dintre ele, mobilat cu ce s-a putut recupera, și nu a renovat clădirea. Acela a fost Szimpla Kert, iar ideea s-a dovedit extrem de ușor de replicat. Într-un deceniu, străzile din jur aveau vreo duzină.

Cum sunt, de fapt

O curte deschisă spre cer, câteva etaje de camere care dau în ea, mobilă desperecheată, biciclete și căzi folosite ca locuri de stat, proiecții pe pereți și, de obicei, mâncare pe undeva. Zgomotoase, ieftine după standardele vest-europene și cele mai pline între unsprezece și trei.

Szimpla e originalul și încă merită văzut, deși acum e ferm o destinație turistică și e tratat ca atare. Mutarea mai bună e să-l vezi devreme și apoi să mergi două străzi în orice direcție; locurile mai mici sunt mai ieftine și, după miezul nopții, mai bune.

Când să mergi

Barurile se umplu de pe la zece, iar metroul se oprește la miezul nopții — tramvaiele 4 și 6 și autobuzele de noapte circulă toată noaptea, iar asta folosește lumea ca să ajungă acasă.

Unele ruin bar-uri au târguri și evenimente culinare ziua, mai ales în weekend, iar Szimpla însuși are o piață de producători duminica. Dacă vrei să vezi spațiul fără aglomerație, atunci e momentul.

Singurul avertisment

Nu accepta niciodată invitația într-un bar de la cineva care te abordează pe stradă. Escrocheria cu nota umflată e specifică străzilor centrale ale acestui oraș, e bine documentată și se evită complet dacă alegi localul singur. Ruin bar-urile în sine nu sunt problema — invitația e.