O scurtă istorie a Budapestei

Trei orașe

Budapesta e o invenție de secol XIX. Până în 1873 existau trei locuri separate: Buda, orașul regal de pe dealuri; Pesta, orașul comercial de pe malul estic, plat; și Óbuda, mai veche decât amândouă, în amonte.

Unirea lor a creat o capitală de o mărime și o ambiție pe care următorii patruzeci de ani le-au umplut aproape complet — de asta atât de mult din Budapesta centrală e datat între 1873 și 1914 și de asta arată atât de coerent.

Înainte de asta

Romanii au ajuns primii. Aquincum, în ceea ce e azi Óbuda, era capitala provinciei Pannonia Inferior, cu oraș civil, tabără militară și două amfiteatre. Părți substanțiale supraviețuiesc și pot fi vizitate.

Buda medievală a devenit reședință regală, iar sub Matia Corvin, în secolul XV, un centru european de învățătură renascentistă. Asta s-a terminat în 1541, când otomanii au luat orașul și l-au ținut o sută patruzeci și cinci de ani. Ei au construit băile — Rudas, Király și Veli Bej datează toate din acea perioadă și funcționează toate și azi, ceea ce le face printre cele mai vechi clădiri folosite continuu din oraș.

Forțele habsburgice au recucerit Buda în 1686, distrugând-o în mare parte în proces.

Secolul imperial

După Compromisul din 1867, care a creat Austro-Ungaria, Budapesta a devenit a doua capitală a unei monarhii duale și a crescut cu o viteză comparabilă cu a Chicagoului. Parlamentul, Opera, bulevardul Andrássy, Marele Bulevard, prima cale ferată subterană din Europa continentală în 1896 și cea mai mare parte din ce vin vizitatorii să vadă aparțin toate acestei perioade.

Sărbătorile Mileniului din 1896, care marcau o mie de ani de la descălecatul maghiar, sunt motivul pentru un număr izbitor dintre ele.

Secolul XX

Primul Război Mondial și Tratatul de la Trianon au costat Ungaria două treimi din teritoriu. Al Doilea a adus distrugerea comunității evreiești din Pesta — cea mai mare din Europa în afara Poloniei — și asediul Budapestei din iarna 1944–45, în care fiecare pod peste Dunăre a fost distrus, iar odată cu ele mare parte din oraș.

Au urmat patru decenii de regim comunist, punctate de revoluția din 1956, înăbușită în câteva săptămâni. Urme de gloanțe de atunci se mai văd pe fațade dacă te uiți în sus pe străzile potrivite.

Din 1989 încoace

Statuile au fost date jos — majoritatea la Memento Park, nu la fier vechi — iar orașul a petrecut treizeci de ani reparând ce i-a făcut secolul. Malurile Dunării, Cartierul Castelului și bulevardul Andrássy sunt sit din patrimoniul mondial UNESCO.